sad

Azi eram pe la mama prin cartier cu al meu Torro in lesa. Mergeam pe strada cu gandul fugar la treburile mele banale.

Torro, ma tragea de colo colo urmandu-si nasul ala negru si curios, pana ce a ajuns in dreptul unui caine comunitar murdar si jerpelit. O durere si mila crunta m-a atins in momentul acela; acest caine vagabond era diferit, era un supravietuitor al anilor grei si dusmanosi petrecuti pe strazile gri ale Bucurestiului. Era batran si orb, mergea leganat. Sunt mii de caini ca acesta in toata Romania.
Ma gandeam ce norocos e catelul meu grasan Torro, carliontatul asta fericit care da vioi din coada la fiecare contact cu alti oameni.

Oare ce solutie este pentru cainii comunitari, care fara vina lor sunt in strada si se lupta cu boli, foame si friguri? Ar fi mai bine sa le curmam suferinta sau sa-i lasam asa…la mila unor oameni care le dau hrana? Drama lor duce la mai multe drame din pacate: vacarmul latratului din noapte, haitele infometate, copiii si adultii muscati zilnic, mizeria de pe strazi.

Cum am putea sa-i ajutam? Haideti sa reflectam impreuna.

Comentarii la “Un subiect putin mai trist: cainii vagabonzi

  1. PENTRU PROPRIETARUL LUI TORR SI NU NUMAI: POTI LUA UN CAINE COMUNITAR SA-I TINA COMPANIE CAINELUI TAU, POTI CONVINGE PRIETENII SA ADOPTE UN CAINE FARA STAPAN, POTI ADOPTA LA DISTANTA, POTI HRANI SAU INGRIJI UN CAINE DE LANGA LOCUINTA TA..POTI FACE MULTE TOTUL E SA VREI CU ADEVARAT!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *